24 decembrie 2008

Primiti cu colinda?



azi la vreme de colinde
flori albe de măr gutâi
pe la fereşti aburinde
flori albe de măr frumos

cu-o trăistuţă am venit
flori albe de măr gutâi
s-aveţi Crăciun Fericit
flori albe de măr frumos

în ea am pus gînduri bune
flori albe de măr gutâi
un dar mândru de la mine
flori albe de măr frumos

în ea am pus zâmbet drag
flori albe de măr gutâi
ca să-l aninaţi la prag
flori albe de măr frumos

am pus şi multă iubire
flori albe de măr gutâi
gătită-n copilărie
flori albe de măr frumos

ia treziţi voi prieteni dragi
flori albe de măr gutâi
că de când colind răcii'
flori albe de măr frumos

aprindeţi focul în sobe
flori albe de măr gutâi
să-mpărţim vreo două vorbe
flori albe de măr frumos

două vorbe ş-încă două
flori albe de măr gutâi
până în anul cu "nouă"
flori albe de măr frumos

după ce schimbăm hăinuţa
flori albe de măr gutâi
vă aştept cu sorcoviţa
flori albe de măr frumos

lângă cei din dreapta mea
flori albe de măr gutâi
sunteţi familia mea
flori albe de măr duios


...........

Daţi şi mie un colăcel?
Crăciun Fericit tuturor!


23 decembrie 2008

din file de gene



din file de gene s-au desprins lacrimi
adanci
si rasfirate in suflet
asemeni unei panze de paianjen
in care stau prinse
sunete perle

flori de nu ma uita
la rever de privire rasucita
dupa cate un gand

plici,
plici,
cad si rezoneaza in noi
lacrimile
un cerc mereu inchis
fara fereastra,
fara usi,
fara iesire
doar un mal pe care stam noi in noi
si privim
ape si rasarituri
batrane sau neivite inca

uneori,
din adancuri de scoica parasita
intr-un pumn demult, demult inchis
mai degraba a uitare
culeg
cate o nota amara sau dulce,

mereu insa carunta
de timp
inchis intre file de gene
ce-au fost sau vor fi!

o altfel de zapada


azi, lumea s-a rasucit ca-ntr-o visare frumoasa
pamantul fulguieste nebuneste din noi spre cer
norii sunt campii intinse de sclipire acoperite cu maci din ace de gheata
pe luciul marii, Mos Craciun face oameni de zapada vii,
iar ei se iubesc atat de frumos printre copaci de corali albiti

azi, pamantul e albastru, iar sotronul se sare pe stele: una, doua, una
cerul ne colinda si ingerii ne stau alaturi jucand mima
printre amintiri
recunosc cativa si ma bucur ca nu mai alerg dupa ei sa-i prind in plasa
ca pe niste fluturi

azi, vreau sa mergem la sanius pe Calea Lactee
si tot azi vreau sa ma privesti cu ochi nepamantesti
in timp ce povestile vor canta pe corzile lunii ca si la o lira de lumina
universul va dansa in jurul nostru legat la ochi,
iar tu vei gusta din mine iubirea
ca dintr-o cupa cu vin dulce-amar

nameti


te-am inchis intre mii de pereti

captusiti cu zapezi albe
si hainute tricotate la lumina ochilor
intre colinzi murmurate
si iubiri stranse la piept
ca pe-o broboada din mama-n fiica

din locul acela unde-mi stai
cuminte sa-mi mangai zilele amare
te las sa iesi pret de-o lacrima
si sa-mi ramai pret de-o viata
sa ma duci de mana
prin nametii tot mai grei
bunica!

10 decembrie 2008

colinda unui copil anonim


Moş Crăciun aş vrea să ştii
sunt şi eu ca alţi copii
chiar dacă stau în spital
vreau şi eu să merg la bal

cred în zâne şi-n pitici
şi-am văzut că-s mulţi pe-aici!
cred în prinţi şi în prinţese
în zmei, elfi, cenuşărese

vreau dulciuri cât încape
jucării, dar dintre toate
dragă Moşule tu ştii
cel mai mult ce mi-aş dori?

să ştergi ochii mamei mele
de când eu sunt bolnăvior
ei mereu sunt plini de stele
ea...nu ştie, dar mă dor
când mă oglindesc în ele!

tatei să-i spui c-am crescut
nici când doare nu mai plâng
sunt copil ascultător
să mă joc cu el mi-e dor!

iar apoi Moşule bun
să scoţi din sacul tău mare
sănătate multă tare
să pot să plec de aici
căci sunt mic...
sunt doar un pici

eu vreau să alerg pe-afară,
să mă pregătesc de şcoală,
să mă joc cu alţii copii...
Moşule...te rog să vii!

dragă Moşule tu ştii
cel mai mult ce mi-aş dori?

sănătate cum ţi-am spus
şi vreo două jucării
şi-s cuminte! (ca să ştii)
chiar de am multe de dus
eu le duc cu fruntea sus

să îţi scriu unde să vii?
sunt aicea mulţi copii!

DRAGĂ MOŞULE...SĂ VII!!!


Adresa: P.A.V.E.L.

1. Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucureşti – Centrul de Resurse şi Servicii P.A.V.E.L., parter, camera 116, Şoseaua Fundeni nr. 252, cod 022338, sector 2, Bucureşti.
TelVerde 0800 800 421. Tel/Fax: 021 311 27 00. Tel: 021 318 32 69, interior 1551

2. Casa Părinţilor şi biroul Asociaţiei P.A.V.E.L., Şoseaua Mihai Bravu nr. 311-313, bloc SB1, scara 1, apartament 1, cod 030309, sector 3, Bucureşti.

Tel/Fax/Robot: 021 344 28 85. Tel: 021 346 84 80. Mobil: 0765 244 416

pavel_romania@yahoo.com , pavel.romania@yahoo.com , pavel_romania@hotmail.com

http://www.asociatiapavel.ro
http://asociatiapavel.home.ro
http://asociatiapavel.ro/index.php?ln=ro&cat=1

7 decembrie 2008

Alexandra Udriste

ziduri


stateai la umbra timpului incaruntita de ganduri.

din cand in cand iti alungai cu podul palmei o amintire de pe frunte.
nu mai stii demult sa visezi. te-ai zidit intre trecut si trecut.
privirile nu mai vad decat caramizi pe care le asezi cu gesturi mecanice
una peste alta in sufletul tau - de parca ar mai fi vreo intrare.
ai zidit intre noi pereti. tu te-ai ascuns de mine tacuta si departe.
eu inca desenez pe ei cu asteptarea, zgarai cu unghiile sufletului si sap cu lacrimile.
nu reusesc insa sa ajung nicaieri. parca s-au creat continente de ziduri.
tu louiesti pe ultimul dintre ele. departe. intre noi sunt doar vapoare de hartie.
aud din cand in cand de dincolo rasuflarea rece a tacerii. mi-e frig de tine.
in sufletul tau pana si soarele a uitat sa mai rasara. l-ai gonit cu eclipse.
iernile doar viscolesc - nu mai ning. toamna ti-a scuturat demult surasul,
iar vara...nu mai vine decat cu seceta de frumos. nimic nu mai traieste.
decat tu! tu in mijlocul lumii tale inguste si reci cladind uitari.
m-ai trimis in lume fara de tine. nici un gand bun. nici un sarut pe crestet.
o valiza goala si priviri absente. am vrut sa te imbratisez pentru reamintire.
nu am putut. intre bratele mele intinse si tremurande ai aparut tu si...zidul.
poate candva...la umbra timpului tau am sa apar si eu - batrana -
sarutand pe crestet primaverile mele. am sa iti povestesc de dincolo de ziduri.
te voi tine de mana...mama cu un gand bun. nu vreau sa pleci din lume fara de mine.
am sa iti spun te iubesc pentru fiecare te iubesc pe care nu mi l-ai spus.

si imi voi dori sa inveti sa iti deschizi aripile - le-ai avut mereu, dar nu ai vrut sa zbori.

4 decembrie 2008

lumea s-a intors odata cu mine






m-am nascut plangand a dor de viata
intr-o lume muta si moarta mie
am ras
nu mi-a raspuns!

ea, viata,
statea la taclale cu toti oamenii
mai putin cu mine
atunci am strigat
nu m-a auzit nimeni
decat durerea si tristetea
care mi s-au inghesuit in carne, in gura,
in ochi, in sange
nu insa si in suflet!

el, sufletul inca spera
am mai strigat odata si inca odata si inca odata
si am tot strigat,
moartea m-a auzit si m-a luat tot plangand

cat de singur m-am nascut Doamne
si cat de singur am murit
in lumea asta atat de plina
prin degete mi s-au prelins tristetile,
durerile,
pana si ele m-au parasit
nu insa si sufletul
el a fost ultimul care m-a tinut de mana
in timp ce ma cautam din nou
in pantecul mamei!

de ce plangi Doamne?
m-am intors, iar lumea s-a intors odata cu mine
la mine!

…….

pentru Eugen Constantin Anghel

fie ca Dumnezeu sa aiba grija de sufletul lui, iar el sa ne ierte de atat de multa nepasare si tacere!

1 decembrie 2008

furie - sa va fie rusine!


adevarul este ca in tara asta oamenii s-au invatat sa taca! s-au invatat sa inghita! s-au invatat sa mearga cu capul plecat chiar si atunci cand ei insisi au dreptate! s-au invatat sa isi ceara scuze cand li se da peste maini, peste gura, peste suflet cu atata nerusinare, sfidare si lipsa de profesionalism!
unii dintre cei care tac au scuze. nu am sa discut despre educatie acum, despre sansa de a avea carte si a fi umblat.
unii dintre cei care tac nu au nici o scuza - ba mai mult...sunt chiar deplorabili, - dar nici despre acestia nu vreau sa discut acum.

acum am sa discut despre Medicul roman. el/ea...omul care a jurat sa respecte dreptul la viata, sa respecte viata si sa incerce sa salveze!
acum am sa discut despre faptul ca Medicul roman nu mai prezinta o garantie reala pentru pacient, nu mai prezinta incredere - oamenii merg doar pentru ca in unele cazuri nu stiu, nu pot sau nu dispun singuri!

Medicul roman nu mai este un salvator! a devenit...(cand? nu se stie! undeva pe parcurs...) calau! nu spun criminal. criminalul are alt inteles.
calaul insa este...o meserie recunoscuta. de unii aplaudata, de altii ignorata, de altii huiduita, dar...de toti recunoscuta!

Medicul roman este de doua feluri (sau trei...depinde): bun care e deja plictisit si bun care e nemultumit!

din fericire pentru mine nu pot sa ii inteleg pe nici unul!

a! da! veti sari ca de ce sa dati ce aveti mai bun cand sunteti platiti cum sunteti platiti si nu aveti cu ce sa munciti!
stiti ce?
PATETIC! EXECRABIL! INTOLERABIL!
toate aceastea au fost de mult! le stiati cand ati urmat facultatea, le stiati cand ati facut stagiatura...de ce ati continuat?

sunt avocat. (e doar un exemplu)
de ce?
pentru ca imi place fire-ar sa fie!
pentru ca iubesc aceasta meserie!
pentru ca e pasiunea mea!
pentru ca ma completeaza ca si om spiritual nu ca si om material!
e greu?
logic!
am si eu responsabilitatea vietii! vietilor!
am stiut dinainte, stiu si acum!
mi-am asumat responsabilitatea si consecintele acestei meserii: indiferent de satisfactiile materiale pe care mi le ofera!
dincolo de orice satisfactie materiala sunt si am sa raman eu ca si om!

asa ar trebui sa simta orice om cand alege sa practice o meserie in viata.
da..., recunosc sunt cazuri in care muncim pe posturi care nu ne reprezinta, dar asta nu inseamna sa nu le facem sa ne reprezinte, sa nu ni le adecvam felului nostru responsabil si uneori placut si frumos de a fi!

am mai spus-o: cand unui om, unei entitati ii moare spiritul totul s-a sfarsit!
fara spirit oricine si orice moare - indiferent cat va mai trai dupa!

in concluzie: sanatatea romaneasca e moarta demult! de cand oamenii ei frumosi au dezbracat hainele albe in locul celor de azi!
imi pare rau pentru cei cativa Medici care INCA sunt Oameni!
pentru ei imi pare cel mai rau!
ei sunt cei care duc pe umerii sufletului toata povara acestui starv, acestui cadavru care pur si simplu: PUTE!

Romania trezeste-te! Romani...treziti-va!
MEDICINA...trezeste-te!