31 august 2011

Căldura mare conaşule, căldură mare - Dungha

Frappe

Mă plimb de colo-colo fără nici o noimă. Azi. De obicei mă plimb grăbită. Sau cu treabă. Azi, nu. Mă uit în jur şi soarele pare a străluci şi mai tare. E de-a dreptul torid. "Căldură mare coniţă, căldură mare!" cum ar fi spus de alde Caragiale. Oricum pare a fi una din zilele acelea. Doar că eu nu caut strada Pacienţii, iar pe stradă nu e nici un poiţai călare. Sunt doar tarabe ambulante pe lângă maşini. Aruncate la întâmplare. Ferite de ochii celor ce ar trebui să-i vadă. Bune uneori pentru noi. Alteori enervant de inestetice şi "încurcă lume". Mă rog, după cum avem nevoie. Lumea de pe stradă se grăbeşte şi ea. Sau nu. Sau ţipă şi gesticulează. Căldura ne transformă ori în amorţiţi, ori în oameni grăbiţi. Mai arunc o privire. Poate găsesc ceva frumos. Sau măcar ceva care să îmi dea puţin răgaz şi sens gândurilor care parcă o iau razna. O văd. Mare cât "La tour Eiffel" . Oricum şi ea are un nume franţuz...Café frappé. Cred că voi intra. Îmi aminteşte de o scriere de a mea şi de nişte personaje dragi. Poate undeva în fundal va cânta iubirea, iar aerul condiţionat îmi va răcori puţin gândurile. Cald dom'le, cald...!

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha   

King Geunchogo - un serial coreean istoric difuzat în 2010

Este un serial produs de către cei de la KBS1 şi care a fost difuzat la noi în 2010. Seialul este unul istoric şi prezintă viaţa regelui Geunchogo. Acesta a domnit în regatul Baekje, un regat despre care au fost realizate multe seriale coreene şi cu care deja ne-am obişnuit.

Mai jos vă dau primele linkuri către serial. Pe restul le găsiţi tot acolo cu un simplu search.

King Geunchogo  - Ep.1, part 1
King Geunchogo  - Ep.1, part2

King Geunchogo  - Ep.2, part 1
King Geunchogo  - Ep.2, part2

King Geunchogo  - Ep.3, part 1
King Geunchogo  - Ep.3, part 2

 (Sursa: internet)

Distribuţie (o parte) :

    Kam Woo Sung as King Geunchogo
    Kim Ji Soo as Buyeo Hwa
    Lee Jong Won as King Gogukwon
    Lee Ji Hoon as Hae Gun
    Ahn Jae Mo as Jin Seung
    Lee Se Eun as Wi Hong Ran
    Yoon Seung Won as King Biryu (Geunchogo's father)
    Suh In Suk as Heukganggong
    Choi Myung Gil as Haebi Haesosul (Biryu's 1st Queen)
    Kim Do Yun as Jinbi Saha (Biryu's 2nd Queen)
    Lee Jong Soo as Buyeo Chan
    Lee Byung Wook as Buyeo Hwi
    Kim Tae Hoon as Buyeo San
    Han Jin Hee as King Gye

Cu maşina prin timp - Picătura de vopsea

Auto

Nu ar trebui sau poate chiar nu are importanţă, dar mie îmi aminteşte de filmele alb-negru şi de anii 60'-70'. De femei rafinate, elegante cu bucle şi rochii roşii cu buline albe, de bărbaţi în pantaloni cu pătrate şi pălării moderne cu boruri scurte. De rotocoale de fum şi de Billie. Mai ales de Billie. Parcă o văd stând pe capotă picior peste picior, ţinând în mână o ţigară lungă şi cântând. Lângă ea un el. Cămaşă albă şi bretele. O pălărie pe ureche şi un zâmbet frumos. Iar ea se ia la întrecere cu cerul. Cântă. Nu are importanţă ce. Billie cântă bine orice. Şi râde îngereşte. Stă într-un cot, visează, zâmbeşte şi se gândeşte la un el cântându-l cum doar ea ştie. La asta mă gândesc când văd cum ne plouă lângă un Megane roşu. Şi cum ne mai plouă...


Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha

30 august 2011

Floarea soarelui din Picătura de vopsea

Uneori, căutăm în jurul nostru o imagine de care să ne agăţăm. Un gest. Un zâmbet. Simţim că intrăm într-un loc întunecat. Uneori ne tot strigăm. Uneori nici măcar nu ne mai auzim. Auzim doar gândurile şi problemele. Telefonul. Ceasul deşteptător. Uneori, ne lovim în treacăt de un ghiveci de flori. Vânzătorul ambulant nu ne vede. mai bine. Zâmbim. Florile ne zâmbesc mereu înapoi. Azi, erau floarea soarelui. Dintr-o dată, ziua a fost mult mai frumoasă. Câmpul de lângă casa bunicii a venit în oraş lângă mine să îmi amintească. Îmi aud prietenele şi prietenii zburdând prin lan. Mă aud şi pe mine. Nici măcar nu mai contează că telefonul sună. Eu sunt departe şi învăţ din nou liniştea.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha

29 august 2011

sunt o păpuşă din carne şi oase

 (Sursa: internet)

sunt o păpuşă din carne şi oase aşezată frumos într-un magazin de vise
undeva pe strada pe care gândurile trec atât de grele,
iar tu, doar te auzi precum frunzele ce mi se adună sub inimă, în locul acela unde păpuşile mor de fiecare dată când le atingem
vitrinele îmi sunt de cerneală,
lacrimile îmi sunt de cerneală,
sufletul curge în cuvinte albastre, uneori înspumate, alteori liniştite
precum moartea unor petale
din când în când, uşa se deschide, din mine mai zboară un vis
asemeni unei păsări spin
iar pe tine doar te simt cum mi te aduni sub inimă, în locul acela unde mâinile încremenesc sub piele
aşteptând

Hong Gwang Ho - Balbambalbam
   

Mă întreb dacă uneori putem plânge...



Mă întreb dacă uneori putem plânge?! Dacă putem plânge liberi. Păsări pe cerul sufletului nostru. Ţipete sau linişte. Mă întreb dacă uneori putem zbura cu aripi de piatră?! Dacă putem zbura unul altuia ca şi cum ne-am fi născut păsări încă o dată. Mă întreb dacă în altă viaţă am să pot fi ploaie?! Ploaia ta. Sau vânt. Mă întreb dacă mă pot naşte atingere sau privire. Ţi-aş fi fără să ştii. Mi-ai fi fără să vrei. Mă întreb dacă uneori pământul nu este prea departe?! Sau eu. Sau tu. Mă întreb dacă ştii că zâmbesc uneori singură deşi ştiu cât de în două e ruptă viaţa mea?! Zâmbesc pentru că eşti zâmbetul care îmi trece prin suflet şi-mi rămâne fiecărui mâine oricât de ploios. Mă întreb dacă uneori putem plânge?! Dacă putem plânge...aşa...doar să plângem. Un râu care aleargă mereu către un alt râu fără să-l doară pietrele sau munţii din sufletul lui. Vezi? Acolo, sub pleoapele acelea se naşte soarele, iar peste el trec păsări. Se trag una pe alta viaţă după viaţă. Mereu. Ştii, eu am să plâng totuşi...în timp ce tu îmi treci zâmbet prin tot sufletul meu!



27 august 2011

poveşti cu inorogi

 (Sursa: internet)

am înţeles. am înţeles că aşa va trece timpul
fiecare cu jumătatea lui de lume
o emisfera a ta,
una a mea

între noi, aşteptarea
şi gândul că poate,
poate,
fiecare existăm cu adevărat
dacă mai credem în poveşti cu inorogi!

Enya - Lothlorien

 

23 august 2011

Scaunele şi povestea din Picătura de vopsea

"Timpul stătu a doua oară pe loc în viaţa lor. Fusese oricum un timp frumos. Adunară în el şi mai mulţi ani şi mai multe vieţi şi mai multe zâmbete... Copiii copiilor lor au crescut, iar ei au învăţat să rămână tineri pentru fiecare. Florile sunt mult mai multe, râuleţul mult mai mare. În nucul din faţa casei şi-a făcut cuib pe lângă pitulice o cinteză, iar în iarba înaltă de lângă casă îi vizita an de an, o mierlă.

Într-o dimineaţă însă, soarele răsări roşiatic. Pentru prima dată timpul rămase puţin să se odihnească lângă ei. Păreau a dormi, aşa cum erau: zâmbind, unul în braţele celuilalt, întinşi pe canapeaua lor de pe verandă. Lângă ei, două scaune şi o măsuţă de cafea.

Noaptea se lăsă repede, iar pe cer apăru după multă, multă vreme o Lună mare şi strălucitoare. Pe suprafaţa ei se puteau zări două umbre frumoase care dansau şi râdeau:

- Iubito...ştii, eu mereu am crezut că eşti Fata din Lună!

- Da? Eu am crezut toată viaţa că suntem amândoi pe Lună...

Jos..., pe verandă, lângă copii şi nepoţi, Etta cânta pentru prima oară tare - să o audă tot Universul! (Fata din Lună, Lady Allia)"


pădure de gânduri

"Păi cine iubeşte şi lasă,
cine iubeşte şi lasă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă,

târâişu' şarpelui

şi pasu' gândacului,
vâjâitu' vântului,
pulberea pământului,
pulberea pământului."


(bolborosea Mara cu unghiile înfipte în sânul stâng)

în timp ce din gură îi ieşeau stoluri de corbi albi
purtând pe aripi cruci negre şi grele
asemeni pietrelor de moară,

în sufletul ei îşi făcuseră cuib şerpi peste şerpi
muşcând din ea până în carne bătrână
asemeni orelor fără de sfârşit

în ochii ei se adunaseră în haită toţi lupii timpului
ieşeau doar la lună plină dând-o la o parte
o rupeau peste tot pământul


"...vâjâitu' vântului,
pulberea pământului,
pulberea pământului."


(bolborosea Mara în timp ce din ea creştea o pădure de gânduri)

22 august 2011

O ţigară aruncată la întâmplare... în "carnea" Deltei

"Specialiştii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Dobrogea au stabilit că incendiul din Vadu, în urma căruia au ars peste 300 de hectare de stuf şi vegetaţie uscată din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, a fost provocat de o ţigară aprinsă aruncată la întâmplare."

S-a dus în Deltă. Nici măcar nu ştie de ce a ajuns acolo. Probabil, pentru că l-au convins ceilalţi prieteni. Sau nu. Probabil pentru că are impresia că iubeşte natura când mănâncă mici, bea bere, fumează şi nu-l interesează ce se întâmplă cu resturile de mânacre sau de ţigară. Sau poate îl interesează, dar a fost prea beat să simtă ceva. Nu e vina lui. Nu? Oricui i se poate întâmpla! Ştiţi ce? La urma urmei poate nici măcar nu a fost de la restul lui de ţigară! Nu numai el aruncă resturi de ţigări în stufărişuri sau în pădure pe frunzele uscate! Mai sunt destui. La naiba! Să mai aprind una! "Natura ştie să se regenereze singură! Ce dacă au murit nişte insecte, reptile sau păsări? Mai sunt destule!".

S-ar putea să recunoaştem nişte portrete aici. S-ar putea şi să doară ce recunoaştem. Sau s-ar putea să aprindem în continuare ţigări şi să le aruncăm să ardă libere în natură fără să ne gândim la consecinţele reale. Fără să ne gândim că natura nu este un tomberon care reciclează şi regenerează tot. Uneori are nevoie să respire, are nevoie să se simtă curată, să fie lăsată în pace în sălbăticia şi liniştea ei fără să o tot defrişăm, să o invadăm, să o dăm peste cap cu ideile noastre inovatoare sau dorinţa de aventură. Uneori simte ca noi. O doare. Alteori, simte ca unii dintre noi. Moare puţin câte puţin. Câteodată însă...poate muri definitiv. Nu toată. O bucată din ea. ASTA e una dintre adevăratele consecinţe!

12 august 2011

te-ai dus să dormi

(Sursa: internet)

lumina locuia doar în camera ta
în locul unde îţi pieptănai părul şi ne murmurai pe rozarul tău
dincolo chiar şi de Dumnezeu

te priveam ore în şir cum împărţeai
femeia din tine în toate cotloanele casei seminţe zilelor
când lumina se va muta în altă cameră

"sunt în camera umbrelor!" - am ţipat
mi-ai luat chipul în palme şi mi-ai sărutat fruntea spunându-mi:
"umbra e doar locul unde doarme lumina"

şi te-ai dus să dormi


11 august 2011

Monumentul din Picătura de vopsea

"Pentru a trăi o viaţă care ţi-a fost dată eşti dator să o meriţi atât ca om cât şi ca neam în fiecare clipă.", spunea odată Mihai Viteazul. Şi o mai spune. Chiar dacă, în jurul lui se ridică tot felul de clădiri care nu aduc a timpurile lui. Chiar dacă, lângă el stă parcat un taxi, iar câţiva oameni trec fără să-l remarce. De ce l-ar remarca? Doar a ţinut piept duşmanilor mai mult de nouă ani de zile şi a unit ţara. Pe lângă asta, stă acolo aşa de ani de zile. E de piatră. E rece. E prea impunător. Unde mai pui că are multe de spus şi mort. Nu e bine să te uiţi la el. Îţi aminteşte datoria pe care o ai pentru tine şi pentru ceilalţi. Un ceas doar îi ţine isonul. Sub limbile lui mari fredonează încet: "Auzit-aţi de-un oltean,/De-un oltean, de-un craiovean/Ce nu-i pasă de sultan? ... Spuie râul cel oltean,/Spuie valul dunărean/Şi codrul călugărean ...Spuie corbii munţilor/Şi fiarele codrilor ...Fost-au leşuri tătăreşti/Şi turceşti şi ungureşti/Date-n săbii româneşti! ...Alelei! Mihai, Mihai!/Căci de noi milă nu ai,/Să ne scapi de-amar şi vai! - V. Alecsandri", iar vântul trece prin sălcii uitările.


geneză

 (Sursa: internet)

peste cerul meu stătea atârnată o lună de sticlă
se apleca peste toţi lupii din sufletul meu şi-i scotea rând pe rând
nopţilor

peste pământul meu creşteau umbre de piatră
coborau în gâtul meu, în trupul meu, în sângele meu una câte una
tăcerilor

Cazare Sinaia

(Sursa foto: internet)


Nu ştiu ceva mai frumos pe Pământ decât muntele. Nimic mai magic. Nimic mai înconjurat de mister şi minune, de cer albastru şi verde..., verde cât vezi cu ochii. Aşa ne aşteaptă ei pe noi... Cu magie, culoare, viaţă şi ape reci care să ne ostoiască durerile şi inima de drumuri grele, de gânduri şi aer obosit.

Către munte mă poartă pe mine gândul mereu. Uneori aud noaptea cum ţipă şoimul sau bufniţa, vulpile sau cum latră câinii...adânc şi gros, precum urlatul lupului în nopţile reci. Susurul apelor, focul de tabără, muzica, oamenii, locurile.

La munte poţi veni oricând. Vara te aşteaptă îmbrăcaţi în verde şi curcubee de culori, iarna te aşteaptă trăgându-şi pe umeri şuba de zăpadă, numai bună de schiat. Printre cele mai spectaculoase locuri este Sinaia. Acolo nu ai cum să te plictiseşti. Are pârtii de schi pentru toată lumea...începători, bunicei sau profesionişti. Are Platoul Bucegi unde soarele este maiestuos. Şi, dacă am inima albastră, cobor să ascult muzică de calitate la festivalurile locale.

În cazul în care mi-aş dori să îmi obosesc gândurile şi picioarele şi să mă scald în istorie şi arhitectură, dau o raită pe la atracţiile turistice... - nu sunt puţine deloc!

Şi, uite aşa, ajung la momentul în care o să îmi doresc să mai rămân o zi. Apoi şi o noapte. Poate chiar mai multe. În cazul ăsta, există telefonul acela celebru: "sună un prieten!" :). Eu am să sun la Cazare Sinaia. La început o companie oarecare. Apoi, o companie la care am tot apelat. Acum, sun la un prieten. Când într-un loc găseşti mereu ceea ce cauţi, ajungi să revii mereu. Deci, sunaţi şi voi în cazul în care ajungeţi pe acolo. Într-o zi, veţi face asemnei mie...veţi suna un prieten.

10 august 2011

La coloane, marca Picătura de vopsea

Uneori, am impresia că nu ne ajunge să uităm istoria, sfinţii, eroii, oamenii...simţim nevoia să o facem uneori şi prin artă. Îi ascundem după colaone mari de timp. Nu mai privim chipurile. E mult mai interesantă arta. Unii se opresc dincolo de coloane şi zâmbesc. Nimeni nu îi vede. Sunt sfinţii care uneori îşi tocesc genunchii pentru noi. Sfinţii şi păsările. Ei sunt cei mai aproape de Dumnezeu. Noi începem să-L uităm sau să-L rostim din ce în ce mai în şoaptă. Şi una din păsări a mai zburat de pe umărul timpului. Şi Dumnezeu a mai oftat odată...

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha         

Şi uneori..., din categoria gândurile mele din cele patru zări ale sufletului...

 (Sursa foto: internet)

şi uneori, mă gândesc
că m-am lepădat deja de mine
de trei ori

şi tot a nimănui am rămas
precum pielea unui şarpe năpârlită
sub pietre

(şi uneori mă gândesc că am obosit de-a lungul timpului să fiu: fiică, prietenă, soţie, amantă, amică, iubită, altruistă. mă gândesc că aş vrea şi eu să fiu femeie. femeia ta. aş vrea şi eu să ştiu cum poate adormi mâna în mâna cuiva, fruntea pe umărul cuiva, sufletul în sufletul cuiva...şi mi-aş mai dori să văd dimineţile oglindite în ochii cuiva...jumătate eu, jumătate soarele din spatele umerilor mei... aşa mă gândesc. apoi, iau o gură de viaţă şi mă gândesc că nu aş obosi niciodată să fiu doar mamă. zâmbesc şi toate femeile îmi curg prin sânge).


5 august 2011

Cazare Delta Dunării

 (Sursa foto: internet)

Nu ştiu voi la ce vă gândiţi când vă doriţi o evadare în mijlocul apelor, al soarelui şi al diversităţii naturii, dar eu mă gândesc mereu să îmi iau rucsacul, undiţele, crema anti-ţânţari, familia şi să fug în Delta Dunării.

Nu cred că aş putea vreodată exprima în cuvinte un răsărit în Deltă şi nici că aş reuşi vreodată să descriu zborul unui cormoran peste ape.

Pot doar să vă spun despre cazare Delta Dunării, ca să puteţi alege cea mai bună variantă pentru voi când veţi dori să ajungeţi pe acolo.


În Deltă puteţi face orice...acolo parcă toate visele se pot împlini. Activităţile pe care ţi le oferă Delta sunt:  

- distracţie pe ape cu bărci cu motor, plimbări cu barca, hidrobicicleta, ski jet, 
- sporturi de plajă: volei, tenis, pescuit sportiv, vanatoare, 
- pânda de animale şi păsări, urmărirea acestora în habitatul lor natural, 
- excursii către Marea Neagră,
- petreceri cu spirit local şi traditional, care pot crea o atmosferă deosebită, unică, mult amuzament şi voie bună, spectacole de acordeon şi muzică populară,

iar firile romantice pot să se plimbe desculţe prin nisipurile fine, să observe păsările, răsăriturile şi apusurile, să asculte valurile, să facă focuri de tabără şi să se gândească la faptul că sunt atât de aproape de ape şi cer!