28 decembrie 2013

Cadoul de Crăciun

(Sursa foto: internet)




Azi, după multă, multă vreme m-am gândit să stau cu mine. M-am luat de mână şi m-am întors demult în timp. Ca şi cum aş întoarce cheia la un ceasornic. Dar, nu m-am întors singură. Am luat cu mine şi oamenii dragi pe care viaţa mi i-a dăruit în cele mai neaşteptate, dar binecuvântate momente şi feluri.

M-am aşezat pe patul din casa bunicilor şi am stat aşa... privindu-i din nou cu ochii amintirilor şi al copilului mare. Bunica frământa cozonacii încet şi colinda, iar bunicul stătea pe marginea patului fumând Mărăşeşti. Cu siguranţă, acolo m-am simţit cea mai iubită fiinţă de pe faţa pământului. Cea mai iubită, dar şi cea mai preţuită. Acolo îmi era linişte şi bine. Ştiam că nimeni şi nimic nu putea să se atingă de sufletul meu, iar lacrimile treceau ca prin minune când bunica îmi zâmbea. De aceea, mereu mă întorc la ei şi când mi-e bine în viaţă şi când mi-e trist.

Apoi, cu ei în privire şi cu liniştea aceea în suflet...am dat timpul în faţă. Am revăzut întâmplări şi oameni. Bune şi rele. Fiecare persoană a avut ceva de adăugat la ceea ce sunt eu acum. De la unii am învăţat să depăşesc momente de neimaginat, tocmai pentru că mi-au împins durerea şi dezamăgirea în punctul maxim. Am învăţat să merg înainte şi să nu mă împotmolesc. Am învăţat că merit acei paşi! Am învăţat să le spun şi altora că nimeni nu merită să rămână unde nu simte să se afle! Nimeni nu merită să fie tratat cu răceală, ignoranţă, nesimţire şi nimeni nu ar trebui să se lase tratat astfel. Fiecare om trebuie să înveţe că oamenii sunt asemei unor case. Le locuim atâta timp cât suntem bine primiţi în ele. Apoi, plecăm. În urma noastră rămân amintirile noastre care pot fi lecţii. Caiete deschise despre oameni scrise cu oameni. Unii, au puterea să le răsfoiască şi să vadă unde au greşit. Alţii, nu! Totuşi, indiferent de lecţiile şi greutăţile pe care le întâmpinăm în viaţă, nu ar trebui niciodată să uităm omenia din inimile noastre şi capacitatea de a dărui iubire, afecţiune, căldură! Dragostea este cheia universală cu care putem deschide şi închide toate uşile şi putem transforma vieţi! De aceea, nu ar trebui să o folosim decât dacă simţim cu adevăart asta, iar gestul să fie unul sincer, dezinvolt şi din tot sufletul!

Eu...mi-am învăţat lecţia cu mulţi ani în urmă. Poate nu am învăţat-o nici atunci foarte bine, deoarece am mai greşit între timp. Am făcut cele mai neobişnuite alegeri în viaţă. Nu le regret, dar chiar şi pe mine mă uimesc uneori. Am ratat şanse, am lăsat unii oameni să mă trateze ca şi cum eu nu aş fi fost de faţă, m-am lăsat folosită şi tratată cu superficialitate. M-am lăsat neiubită şi singură. Nu mi-am dăruit prea multe. 

Într-o zi însă, un prieten m-a întrebat..."Ai dăruit mereu tuturor bucăţi din tine, dar ţie, ţie ce ţi-ai dăruit? Tu ce îţi doreşti defapt pentru tine? Ca femeie, tu ce ţi-ai dăruit?". 

Ştiam răspunsul. Răspunsul la această întrebare îl am în inima mea de când sunt eu. Poate chiar dinainte de a mă naşte. Totuşi...m-am trezit uitându-mă în gol şi în mine cu o oarecare fericire şi cu o oarecare tristeţe.

Cadoul meu nu a apărut. M-a lăsat să zbor fără el. Căutându-l mereu peste tot. În toate și toți. Şi totuşi, au fost zboruri alături de alţi bărbaţi şi așa zise iubiri. Frânte. Şi zborurile şi iubirile. Era normal să fie aşa. Asta se întâmplă când foloseşti cheia iubirii fără să crezi cu adevărat în miracolul ei. Dar au fost. Până în ziua în care am hotărât să îmi închid aripile în mine pentru totdeauna. Nu avea nici un rost să caut ceea ce nu putea fi în alţi oameni. Din acea zi, am hotărât doar să umblu. Să cred că va veni. Că îl voi găsi. Că va fi să fie!!!

"A renunţa la ceva din lume sau din tine pentru persoana iubită nu înseamnă sacrificu ci…regăsirea de sine sau libertatea de a te dărui."...aşa am simţit eu...dăruindu-mă în continuare oamenilor în speranţa că undeva, cândva îl voi găsi pe el.

Am scris, am lansat o carte de poezii, am finalizat o carte de poveşti pentru copii şi lucrez la câteva romane. Am cunoscut oameni minunaţi în drumul meu, fără de care viaţa mea ar fi fost cu siguranţă banală, tristă şi extrem de rece şi goală. Prietenii, nu sunt altceva decât îngeri fără aripi, de aceea, uneori îi recunoaştem doar după şoapta pasului lor în sufletul nostru! Prietenele mele...sunt cu siguranţă cele mai minunate cadouri din viaţa mea ca prieteni! Sunt fiinţe minunate, fără seamăn. Sunt, aşa cum a spus dragul meu...familia mea!

Şi, totuşi, întrebarea prietenului meu m-a urmărit mereu. Mi-am dat seama că m-am oferit în toate felurile oamenilor...prin fapte, cuvinte, zâmbete, dar niciodată mie nu mi-am păstrat foarte multe speranţe. Erau tot mai puţine. Tot mai departe. Mă gândeam doar la faptul că într-o zi, cadoul meu îmi va pune strălucirea luminiţelor în priviri, îmi va dărui căldura acestei sărbători în suflet, îmi va aşeza betele de fericire în păr, îmi va aprinde artificii pe buze şi îmi va colinda încet în suflet...cu toată dragostea lui frumoasă, aşa cum nimeni nu o va face vreodată.

Şi poate totuși, într-o zi neaşteptată, viaţa îmi va dărui cadoul minunat! Poate într-o zi însă, viaţa îmi va aşeza sub ramură de suflet iubirea, seninul, liniştea şi rotundul. Atunci, voi lua acest gest firesc ca pe un miracol. Tu, omul de la capătul tuturor gândurilor mele, ai fost praful meu magic mereu...fără de care nu aş fi putut nici să respir...

 "Ajunul Crăciunului pentru mine este  o perioadă ce trebuie preţuită, care nu poate fi mereu alături de mine, dar sentimentele pe care mi le dă pot dura o veşnicie. Spiritul Crăciunului îl regăsim în felul în care alegem să trăim. El nu stă doar în cadouri, în mese îmbelşugate ci în ceea ce dăruim! Crăciunul este dragostea şi timpul pe care îl oferim celor dragi nouă arătându-le astfel că ne pasă!"...

Cadoul meu are miresme de mere coapte şi vraja veşnică a unei iubiri adevărate...singurul care a putut naşte din sufletul său o femeie fericită şi iubită până în măduva sufletului!

Sub bradul meu se vor aduna toate şi lângă el destule persoane. Am să-i număr pe toţi în gând cu bucurie şi am să mă fericesc de fiecare în parte, mai ales de Gărgăriţa mea. Am să-i culeg în priviri ca să nu pierd clipele niciodată. Niciuna. Cadoul meu va fi şi el acolo. Mereu. Până la capătul capătului şi mai departe. Cadoul meu este un cadou în fiecare clipă a vieţii mele. Nu poate fi împachetat. Nu poate fi despachetat. El...este doar şi atât! Şi îl iubesc nespus...


TE IUBESC!

27 decembrie 2013

scenariu cu tine, cu zăpadă şi vise...



ninge. inima mea stă pe marginea unei ferestre şi uită să bată. totul pare asemeni unui vis. un vis pe care l-am mai avut. se repetă. se repetă şi se face că eu dansez singură. nu ştiu unde. afară ninge. peste mine ninge. parcă ar ninge şi peste sufletul meu, pentru că îl simt tremurând. nu de frig. tremură de tine. cad fulgi. întind palma şi ei îmi intră sub piele. undeva, din mijlocul zăpezii se aud paşi. zăpada plânge sub ei sau râde. nu ştiu, cred că defapt plânge şi râde. paşii se opresc în faţa mea. nu văd decât urme în zăpadă. urme de paşi. paşi cu inimă, pentru că aud un ritm cunoscut. alături de paşi nişte puncte mici. cercuri de apă se formează în zăpadă. parcă ar ploua în jurul paşilor. sau parcă ar plânge. se aude doar cum tace zăpada. începe să se audă vântul. sau poate nici acesta nu e vânt. e o şoaptă. o chemare. sau doar o părere. clipesc şi mă răsucesc. fac o piruetă. mâna dreaptă o las încet pe lângă mine şi fac un semicerc spre dreapta. aşa se face la balet. aşa se face când înveţi să dansezi cu tine. mă opresc. parcă zăpada ar avea ochi. sau nu, nu zăpada. aerul. respir încet. nu pot altfel. închid ochii şi las obrazul să-mi atingă umărul. fac un cerc cu mâinile şi dansez. deschid ochii puţin. zăpada se mişcă. de jos în sus se ridică lacrimi. şoaptele se mişcă şi ele între braţele mele. uneori aş vrea să le înţeleg. nu e nevoie. simt doar cum braţele mele nu mai sunt singure. un tremur îmi coboară pe şira spinării. peste mâini. peste gât. ochii mi-au învăţat a nu ştiu câta oară să plângă singuri. ei nu ţipă. doar privesc cald către golul acela în care uneori locuieşte o tresărire. încă un pas. mai aproape. zăpada prinde contur. cred că mă ştie pe de rost pentru că are ochii tăi. ştie chiar să zâmbească la fel ca şi tine. i-am atins obrazul. s-a încălzit. ochii au strălucit preţ de o clipă apoi, paşi. undeva din mijlocul braţelor mele se aud paşi. conturul s-a topit. obrazul meu coboară cuminte din nou pe umăr. afară ninge. peste mine ninge. parcă ar ninge şi peste sufletul meu, pentru că îl simt tremurând. nu de frig. tremură de tine. cad fulgi. trupul meu îmi ridică umerii în sus, apoi îi lasă în jos. ştiai? sufletele oftează uneori fără noi. e o şoaptă. o chemare. sau doar o părere. clipesc şi mă răsucesc în mine ca un cuţit de dor. unde îmi eşti dragostea mea? sub ce ceruri îţi porţi zâmbetul şi privirea? oare viaţa pedepseşte atât de mult lipsa de decizie? am fost confuza. mi-a fost teama de atata iubire. sunt un copil care te iubește nebuneşte. sunt doar un copil...plin de teamă şi de tine.

De ce nu întinzi mâna iubite? Știu că ești în preajmă...Te simt! Te aud! Aud cum respiri înfundat de dor. Cum vrei să mă atingi, să mă iei în brațe, să alergăm ca doi copii, să ne sărutăm... Sunt aici...știi asta! Întinde-mi mâna iubite! Îți promit că va fi bine! Te iubesc...


(scenariu cu tine, cu zăpadă şi vise - Ramona-Sandrina)

26 decembrie 2013

Ne plăcea un text de a lui Radu Constantinescu. Ăla cu peștișorul.



Toate zilele treceau mai frumos. Și serile. Erai prin preajmă. Vorbeam de toate. Râdeam. Glumeam. Desenam forme diverse și le dădeam drumul pe cer. Povesteam. Ne plăcea luna și poezia. Muzica. Textele frumoase. Făceam schimb de ele. În fiecare dimineață găseam câte unul și găseai câte unul. Ne plăcea un text de a lui Radu Constantinescu. Ăla cu peștișorul. Mie îmi plăcea ideea că învață română și îl hrănesc. Apoi, ai plecat. Mă întreb, dacă va mai învăța română. Dacă plantele nu se vor usca și dacă tu o să îți amintești să zâmbești, să mănânci, să nu tragi de tine peste program mereu...Cine te mai acoperă cu gândul și îți murmură de noapte bună? Da...știu, nu acestea sunt cele mai importante. Pe astea le știi și singur. Trebuie. Ești bărbat, iar bărbații sunt puternici. Era important doar faptul că eram acolo. Încă sunt. Voi fi. Eu nu am să plec niciodată. Îți amintești ce spuneam? În iubire...nu se abandonează! În iubire te înfingi cu sufletul în cer și aștepți. Rabzi! Înduri! Într-un final...peste toate aceste mări de tristețe, de așteptări, de lacrimi, de dor...vei răsări din nou. Trebuie! Știu! Simt asta! Sunt sufletul tău...îți amintești? Și...nu te las de mână!!! Mi-e dor însă...Sfâșietor de dor!!! - Ramona-Sandrina

Un prieten adevărat îndură tăcerea alături de tine ...

(Sursa: internet)

"Sunt clipe în care îți dorești să fii singur, doar tu cu gândurile tale și să lași liniștea să-ți țiuie în urechi. Probabil că în acele momente puțini înțeleg că de fapt liniștea pe care o cauți nu înseamnă singurătate. Un prieten adevărat îndură tăcerea alături de tine și îți oferă un umăr pe care să-ți sprijini gândurile. - Sursa: Naivul"

Mircea Micu - Vis

(Sursa: internet)

Azi noapte am visat ca te iubesc
In somnul meu profund si nelumesc
Erai chiar langa pat, foarte aproape
Ca prada unui fulger printre pleoape,
In nepasarea linistii ceresti,
Nici nu stiam prea bine cine esti
Iti mai vazusem chipul undeva
Si ochiul tau prelung ca lacrima,
Si mirosul de floare l-am simtit
Infipt in carnea mea ca un cutit.
Azi noapte am visat ca te iubesc,
Si-am plans in somnul meu nepamantesc.

(Mircea Micu - Vis)

stratificare

întotdeauna cartea stătea pe noptieră
era ceva proaspăt între coperţile ei miresme de cer senin
răzbăteau asemeni unor cocori întinzându-şi aripile peste tot tavanul
ochilor mei de copil
ochilor mei
în camera alăturată auzeam marea cum izbea furioasă mişcând
tablourile cu linişte din care frunzele se scuturau geruite şi galbene
o lună palidă apărea
apărea
atunci, mă gândeam acolo, la casa pieptului tău
focul se juca pe pereţi desenând munţi albaştrii între flori de iasomie
gândurilor mele de om
gândurilor mele

cum spuneam, cel mai greu este să te obişnuieşti cu singurătatea de sub carne
să o laşi să se îmbibe în tine până nu mai rămâi decât tu
între tine şi tine, cine mai poate fi?

(stratificare - Ramona-Sandrina)


Gânduri, frânturi...

Când noaptea mă trezesc, mă uit departe, ating luna și sper, că de cealaltă parte, o atingi și tu...

Iubirea mea ascunsă...

 Voi inventa un mod de a trăi fără tine! Voi trăi iubindu-te mereu! Iubirea se naște, trăiește, există și moare doar dacă noi o ucidem în noi! Eu o voi trăi! Te voi trăi până la ultima picătură! Și jur! Jur că te voi plânge noapte de noapte! Voi adormi cu lacrimile pe obraji! Jur că te voi zâmbi! Voi adormi cu zâmbetul pe buze! Jur că voi alerga cu tine de mână prin viață! Voi râde! Îți voi citi povești, voi sta cu capul în brațele tale și te voi privi! Ne vom bate cu perne și vom face dragoste! ne vom ține de mâini iubite...chiar și dacă nu vom mai ști unul de altul. Ele se vor găsi mereu! Inima mea simte mereu inima ta! În mine bat două inimi, iar una e dragostea ta! - Ramona-Sandrina, În căutarea îngerului pierdut (Dialoguri cu un înger)

Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)

(Sursa: internet)

Mi-am luat responsabilitatea de a fi fericită ca nimeni altcineva, dar nu am crezut că va veni ziua când va trebui să îmi asum și durerea. Cumva va trebui să învăț să trăiesc cu asta, doar că, pentru a putea, mă agaț de orice pare a fi el! De cuvinte, de imagini, de puncte de suspensie între două tăceri. La urma urmei, noi doi mereu am trăit între bătăile inimii. Și totuși...mi-e dor. Mi-e dor să te știu și altfel decât în inima mea. Aștept o minune! Chiar dacă va trebui să îmi învăț răbdarea și inima să aștepte toată viața...Voi aștepta! Și te voi iubi! - Ramona-Sandrina, (Dialoguri cu un înger)

Tu ești magia mea! Atâta timp cât te am în inima mea...o eternitate!

(Sursa: internet)

"Cand te temi ca magia ar putea sa dispara, nu uita... Caram in spatele nostru munti de iubire... (N.A)"

În spate nu...în inimă ! Când gerul și viscolul din afara ei m-au cuprins, mi-am amintit că nimic nu mă va putea îngheța vreodată. Nimic nu mă va putea doborî. Nimic nu mă va putea face să renunț la ceea ce pot deveni. Am în inima mea toată vraja necesară pentru a fi invincibilă: copiii mei, pe Didi, Deea, Luci și sufletul meu pereche! Îi am pe toți culcușiți în sufletul și inima mea. Mi-o încălzesc și mi-o țin mereu vie, pregătită de o nouă bătaie, chiar dacă nu întotdeauna sunetul ei este cel așteptat! Voi învăța să trăiesc și cu acest ritm sacadat de dor de tine. Într-o zi...va deveni cel bun! Până atunci, inima mea va fi resuscitată cu dragoste de cei ce mă iubesc și va resuscita cu dragoste pe cei pe care îi iubesc! Nu am să uit! Tu ești magia mea! Atâta timp cât te am în inima mea...o eternitate! - Ramona-Sandrina

24 decembrie 2013

Sărbători Fericite!


Vă mulțumesc pentru tot ceea ce mi-ați fost toți și fiecare în parte! Vă mulțumesc pentru bucuriile, urările, gândurile bune și dragostea voastră! Pentru sprijinul moral și sufletesc acordat de fiecare dată, pentru prețuirea și aprecierea voastră, fapt care a făcut ca textele mele să fie publicate și să existe! Vă doresc numai bucurii, fericire și iubire! Să aveți alături oameni frumoși, care să vă iubească și să vă rămână până la capătul capătului, deoarece nimic nu este mai dureros decât să te părăsească oamenii iubiți! Vă doresc să vă bucurați de familiile voastre, de cei apropiați și să învățați că adevăratul cămin se naște în voi! Crăciunul să vă sărute sufletele cu magia sa și să vă amintească despre ceea ce sunteți voi cu adevărat!

Sărbători Fericite, dragele și dragii mei!



23 decembrie 2013

22 decembrie 2013

Christmas Cottage...

Dacă e Peter O'Toole...atunci să fie alături de Kinkade...pentru o noapte plină de amintiri, magie și iubire... Mă voi culcuși în mine și am să îmi închipui din nou că mi-e bine...!

Noapte bună!

 
http://filme-online-gratis.com/blog/2011/12/16/the-christmas-cottage-casuta-de-craciun-2008/

Eu sunt aici, închisă in cercul timpului

"Eu sunt aici, închis in cercul timpului,
Sunt mut şi surd,
Te caut disperat, închis în spaţiul umbrei,
De destin. - M. Trifu"

(Sursa: internet)

Cutiuța cu citate...

(Sursa: internet)

"Acasă înseamnă oricare patru pereţi care înconjoară persoana potrivită." - Helen Rowland

învelită în numele tău.....

în lipsa ta, caut, adun și strig cuvintele
le alin și le alint pe litere
din dor de tine
te caut printre ele ca o nebună
în loc de lumânare
mi-am dat foc sufletului
și te chem
te chem

noaptea, mă așez în pat și trag
durerea peste mine
șoptindu-te
ea mă ia în brațe și în locul tău
se potrivește perfect
peste inima mea
anghină
când nu mai îmi simt sufletul
mă acopăr în cuvinte
le transform în
brațele tale

numai așa, dimineața
mai poate aduce o altă zi
când se vor sfârși literele
eu nu am să mă mai trezesc
mă vor găsi cocoșii dimineților
învelită în numele tău
zâmbind

(învelită în numele tău - Ramona-Sandrina)


ai întomnat cu mine atât de curând...

bate vântul prin mine iubite,
despuindu-mi sufletul de orice nădejde de bine
ai întomnat cu mine atât de curând încât
nu am avut vreme nici măcar să îmi acopăr inima
cu o speranţă sau un vis de care să mă agaţ
în lipsa ta de-o viaţă
m-ai înfierat în tăceri adânci ca nişte ghilotine
desufleţindu-mă de tot şi toate în care nu îmi vei fi
ai întomnat cu mine atât de curând încât
nu am avut vreme nici măcar să mă îngrop aşteptând
iernile grele ce îmi vor spulbera inima
ca şi cum, eu nu aş fi acolo,
ca şi cum ea nu ar fi în mine,
şi nu ştiu cum să o fac să nu mai bată cu tine deşi,
o tot aud cum se frânge os sub paşii tăcerii,
dar nu mai moare
nu mai moare
mă bântuie ca un lup ce sfâşie luna urlându-te!

bate vântul prin mine iubite,
despuindu-mi sufletul de orice nădejde de bine
ai întomnat cu mine atât de curând



(ai întomnat cu mine atât de curând... - Ramona-Sandrina)

Iubite, între tine şi mine Rămânem de-a pururea noi



Sunt munţi între mine şi tine
Şi ceaţă, şi tulbure câmp
Plantaţii de cumpeni absurde
Şi dansuri greoaie de plumb

Şi chiar de n-ar fi toate-acestea
Noi tot nu am fi fericiţi
Zadarnic uzezi telegraful
Şi semnele dulci îmi trimiţi

Că sunt între tine şi mine
Nu numai toţi munţii, cum nu
Ci eu mă opun ţie însuţi
Şi eşti împotrivă şi tu

Pierdută la marginea toamnei
Abia mai tresar în ecou
Veni-vor adânc să mă-ngroape
Ninsorile anului nou

Sunt munţi între mine şi tine
Şi cred că nu-i cale-napoi
Iubite, între tine şi mine
Rămânem de-a pururea noi

Ninsoarea ne-a învins...




Îți voi respecta alegerea, dar te voi iubi nesperat și te voi aștepta...



 (Sursa: internet)

Când ai apărut în viața mea, nu aș fi crezut că toată acea minunăție era posibilă. În fiecare zi mă miram și mă bucuram. Trăiam clipa. E drept că nu așteptam nimic. Nu aștept. De aceea îți voi respecta alegerea, dar te voi iubi nesperat și te voi aștepta. Dacă nu mai vrei să știi nimic de mine, așa să fie. Mă voi transforma într-un vid plin de întrebări, de tristețe și o imensă iubire. Faptul că tu ai plecat, nu înseamnă că eu te voi uita. Nu ar fi rău, doar că e imposbil. Nu poți uita ceva ce te alcătuiește și iubești cu toată ființa și sufletul tău. Nu îți poți nega inima și sufletul. Tu ești și vei fi mereu sufletul meu! Acel Suflețel. Și te voi căuta mereu. În aer, in apă, în cer, pe pământ, în frunze, în ploi, în soare, în veri, în ierni, în fiecare om, în fiecare clipă, în amintiri și viitor, în mine. Poate într-o zi, te voi regăsi! Cu tine am zburat, am râs, am plâns, m-am bucurat cum niciodată nu am făcut-o și am tresărit de emoție la fiecare literă, la fiecare cuvânt, mângâiere și așteptare. Ai fost rațiunea mea de a aștepta a doua zi cu fericire și emoție! Acum, o aștept din inerție! Dacă  am zburat, am râs, am dansat în viață și mi-am permis să sper, să visez...tu ai fost cel care mi-ai dăruit aceste clipe unice, neprețuite și eterne în sufletul meu. Dacă am trăit frumos, tu ai transformat vița mea banală într-o auroră boreală. Poate doar de câteva clipe, dar pe care nu o uiți niciodată! Mi-e dor să nu mai îmi fie dor de tine...ar înseamna că ai fi din nou aici. În sufletul meu ai intrat demult. Eu nu am nici ușă, nici ferestre ca să te las să zbori de acolo. Fără de tine în mine...fie și ca o simplă amintire...aș muri! Și nu vreau... Vreau să te iau de mână cu mine peste tot în viața și în moartea mea. Vei fi martorul vieții, iubirii și morții mele! Mă vei resuscita de fiecare dată și vei afla într-o zi că ai fost singurul preț al trăirii mele! Te iubesc, oriunde mi-ai fi...să nu uiți, îngerul meu drag! Dagă, dagă...

Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie şi-un blestem



Spune-mi ceva

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ.

17 decembrie 2013

Cu bine prieteni...

(Sursa foto: internet)

Pentru că ne apropiem de sfârșitul anului, de o sărbătoare minunată, aceea în care s-a născut Mântuitorul nostru Isus Hristos, dar și aceea în care fiecăruia dintre noi, Moșul îi va pune ceva sub rămurica de brad sau suflet, aș vrea să vă împart câteva gânduri din adâncul sufletului meu.

În acest an...eu am cunoscut-o așa cum nu am crezut că ea poate exista. Am învățat că eu care scriu despre ea, care am scris atâta amar de timp...nu am cunoscut-o cu adevărat până acum. M-a uimit, m-a surprins, m-a umplut de strălucire, de liniște, de minune, de fericire. Mi-a dat rost și m-a ajutat să învăț multe despre mine, despre iertare, respect, oameni și viață și dragostea necondiționată. Mi-a arătat cât de minunată e viața și cât de frumoasă pot fi eu! Mi-a fost iubit, profesor, tată, prieten și m-a iubit cum nimeni vreodată nu o va face! Și mă va iubi! A fost îngerul și iubitul meu! Ireal și frumos!

Îi mulțumesc pentru tot ceea ce este și îmi va fi pentru tot restul eternității! ~

De acum însă, va trebui să mă remodelez, să mă reinventez, să învăț să rămân și să devin omul și femeia aceea care trebuie să fiu ca să pot ține sufletul și privirea sus, iar el să zâmbească mândru de acolo de unde este și să știe...că "fata lui tati" este cea mai bună!

Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați suportat așa cum sunt...cu bune și rele, cu toane, cu lacrimi și surâsuri. Vreau să vă mulțumesc pentru constanța voastră, pentru gândurile bune pe care mi le-ați lăsat mereu atât pe pagină cât și prin telefon și mail. M-au ajutat de nenumărate ori să văd partea minunată a vieții și să înțeleg mult mai mult însemnătatea prieteniei și a iubirii. Vreau să vă mulțumesc pentru un an plin în care am împărțit multe, multe emoții și fericire! Vreau să vă mulțumesc pentru că îmi sunteți și...îmi cer iertare dacă poate uneori am sărit calul, dacă poate uneori am fost și eu mai om decât mi-aș fi dorit și am rănit prin cuvinte sau textele mele! Vreau să vă cer iertare celor față de care nu am avut răbdarea de a vă cunoaște mai bine sau nu v-am înțeles cum mi-aș fi dorit! Le cer iertare și celor care dintr-un motiv sau altul au simțit că nu sunt omul care sunt și au făcut orice le-a stat în putință să mă rănească. Le cer iertare că nu am găsit în mine echilibrul de a nu răspunde răutății cu vorbe grele sau gesturi care nu mă caracterizează. Le doresc mai mult decât oricui să își găsească liniștea, pentru că ei probabil au nevoie de ea cel mai mult. Și iubirea.

De aceea, voi pleca o vreme! Inițial am dorit să închid pagina, dar nu am să o fac din respect pentru cei care mă citesc, care îmi sunt în lista de prieteni și pentru cei care citesc Hanul. Totuși, nu voi mai intra și nu voi mai fi o vreme nici aici, nici pe blog. Vă rog, să nu mai îmi scrieți...pentru că nu voi citi. De data aceasta, trebuie să merg până las capăt cu alegerea și decizia mea. Am nevoie de liniște, de puterea de a găsi acel ceva care să mă ajute să revin, de mine! Vă mulțumesc însă anticipat pentru gândurile, prietenia și dragostea voastră!

Vă doresc Sărbători Fericite, un An Nou plin de bucurii, de fericire, de liniște sufletească și de dragoste. Indiferent de câte lucruri minunate vă va aduce viața să nu uitați niciodată că singurul care contează cu adevărat, singurul care le poate împlini pe toate este…iubirea! Fără ea nu vom fi niciodată întregi sau fericiți. Cu ea însă…suntem invincibili! Să vă aducă Moșul numai zâmbete, oameni dragi care să vă prețuiască așa cum meritați și care să vă rămână până la capătul capătului, deoarece nimic pe lume nu doare mai tare decât să se rupă de tine un om, un prieten…sau o persoană iubită! Să vă aducă sănătate, senin și împlinire!

Sărbători Fericite dragele și dragii mei și să fiți fericiți!
 
 
Cu bine, prieteni!
 

În căutarea sufletului pierdut


(Sursa: internet)


"Probabil că un suflet pereche adevărat e cea mai importantă persoană pe care ți-e dat să o întâlnești în viață, pentru că îți dărâmă toate prejudecățile și te obligă să te trezești. - Elizabeth Gilbert - Eat, Pray, Love)"

"Aceasta este ceea ce numim dragoste. Atunci cand esti iubit , poti sa faci orice in creatie. Cand esti iubit , nu ai nevoie sa intelegi ce se intampla , pentru ca totul are loc in tine. - Paulo Coehlo – “Alchimistul”"

"Pe parcursul vieţii întâlneşti o persoană care nu este ca cealaltă, cu care ai putea sa vorbeşti ore în şir, fară să te plictiseşti niciodată, căreia ai putea sa-i spui totul fără să te judece. Această persoană este sufletul tău pereche, cel mai bun prieten. Să nu-l laşi să plece NICIODATĂ.."

Ce te faci atunci când asta nu îți stă în putință, iar el alege să plece? Vă spun eu! Mori! Devii un om care pornește la drum prin viață rupt, frânt și înjumătățit și tot ce poate face este să caute peste tot în jur un cuvânbt, un gest, un zâmbet...ceva care să îi fie sau să îi pară cât de cât familiar...să îi amintească, să poată să se agațe de ceva să nu cadă în hăul disperării! Devii un om care se caută pe sine. Care își caută cealaltă parte de suflet fără de care va sângera continuu. Și toate astea, trebuie să le facă ... cu demnitate și speranță până la capăt! Un om pe jumătate viu, pe jumătate mort, care trebuie să trăiască pentru cea mai mare iubire! - Ramona-Sandrina



16 decembrie 2013

Am să mă învelesc din nou în câteva vise și am să țin de ele cu sufletul...

Am să mă învelesc din nou în câteva vise și am să țin de ele cu sufletul. Am să mă îngrop în ele până nu voi mai simți golul cu tine. Poate voi amorți iubitule... Poate voi amorți. Poate inima asta nu va mai plânge așa. Poate amintirea privirii tale se va fi băgat deja sub piele, în carne, în sânge să nu te mai caut așa de nebună peste tot. Mi-ai spus că vei fi mereu cu mine. Că vei fi mereu în inima mea. Știi tu ce e acum în ea? Întuneric, frig, teamă și plâns. Durere și întrebări. Nici îngerii nu îi mai găsesc. Nici nu îi mai vreau. Nu mai vreau nimic. Nimic. Vreau doar să dorm și să mă trezesc când voi fi uitat durerea asta. Atât. Dar nu am să o uit pentru că în ea e atât, atât de multă iubire!!!!! Și tu! Iar să nu te mai iubesc nu știu. Nu vreau! Am să mă învelesc din nou în câteva vise și am să țin de ele cu sufletul. - Ramona-Sandrina



Noapte bună, tuturor..

Și îți voi scrie. Toată viața mea. Zi de zi!



Îmi amintesc și acum iubitul meu cum mi-ai spus:

"Am fost mereu în preajma ta, doar că mi-am ținut respirația ca tu să poți fi fericită!"

Nu înțelegi? Nu înțelegi...De respirat voi respira mereu, doar că nu aerul meu. Aerul meu ești tu! Ca să pot respira, va trebui să mă gândesc că undeva, acolo, tu mă respiri pe mine în continuare. Și mă duci în suflet. Doar așa, ca sufletul tău să trăiască, voi supraviețui și eu. Voi găsi eu o cale. Una care să mă țină mereu lângă tine, oriunde îmi vei fi! Și îți voi scrie. Toată viața mea. Zi de zi! Când nu vei mai primi răvașe de la mine să știi că îți voi scrie din cer sărutându-te cu picături de ploaie! Apoi, te voi aștepta să ne trăim împreună eternitatea noastră, așa cum mi-ai promis! - Ramona-Sandrina

Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)



Nu știu unde ești. Pot doar să te simt. Și simt că sunt tristă. A nimănui. Goală. Închisă într-un cerc de întuneric. Nu mai văd nici un pic de lumină. Nu mai găsesc nici măcar o picătură de căldură. Parcă aș fi închisă într-o cameră rece, umedă, întunecată de unde dacă încerc să ies e ca și cum aș vrea să ies din mine. Sub unghii nu este var, este sufletul meu. Și mă sufoc. Mă sufoc... Și nu găsesc ieșirea. Nu găsesc vreo fereastră. M-am închis în mine cu tine și vreau să rămân acolo. Singură. Tristă. Disperată. În durerea și fericirea mea. În acel dulce amar cu tine. Să îmi amintesc toate cuvintele tale. Toate zâmbetele. Pernele aruncate unul în altul. Jocurile. Nebunia. Iubirea. Nopțile în care mă țineai în brațe și deși nu erai cu mine...te simțeam mai aproape ca pe oricine altcineva. Acum însă...te-ai închis atât de adânc în carapacea ta de singurătate și durere încât nu te mai găsesc. Am să mor iubire. Am să mor. Iar tu îmi vei fi ultima și prima amintire. Cum am să mă târăsc eu până la capăt? Voi trage de mine ca de un câine bolnav și trist. Cum voi mai zâmbi? Cum voi mai dansa în ploaie? Cum? Egoistule!!!!!!!!!!!!!!!! Ai plecat ca să mă lași fericită! Dar nu înțelegi...că fericirea mea, singura mea fericire ești...tu! Acum că știi, mai pleacă o dată! Pleacă! Pleacă știind că tu care mă iubești cel mai mult m-ai rupt în miliarde de bucăți și m-ai dat corbilor să mă sfâșie și mai mult... Nu știu unde ești!!!!! Nu știu... Și mă sufoc. Vreau să fie liniște. Vreau ca lumea să tacă. Vreau ca tăcerea să tacă. Vreau să nu mai am cuvinte să scriu. Eu fără cuvinte sunt un om gol. Dar cum să fiu, când sunt plină de tine??? Îmi ești peste tot...de la suflet la trup. Și te voi scrie fiecărei clipe de ale mele până la ultima. Și apoi am să sper. Am să sper să mă nasc într-o clipă mai bună, într-o viață mai dreaptă, iar tu Suflețel să îmi fi alături preț de o veșnicie! - Ramona-Sandrina, Dialoguri cu un înger

tristeți...

NU! Sunt! Nu cad! Dar tu nu mă vezi... Nu-ți mai pot ține mâna...Aș vrea să îți întind brațele, dar ești prea sus, iar eu prea jos...TE IUBESC! ♥ ~ ♥


Cum să mori când iubești?

 (Sursa: internet)

Cum să mori când iubești?
În tăcere! - Ramona-Sandrina

Dialoguri cu un înger - fragment ♥ ~ ♥



De câteva zile, mi-ai luat dragostea, cerul, pământul, toate punctele de echilibru și ai plecat. De atunci, tot încerc să înțeleg cum trăiesc oamenii din inerție și cu tot mai puțin aer. Cum trebuie să trăiască pentru că trebuie. Fiindcă au o datorie față de ei, față de cei dragi și iubirea mare pe care au trăit-o. Față de tine. Mă sufoc. Mor în mine clipă de clipă. Acum, cred că pot înțelege cum se sting oamenii în ei până în sânge. Să mori din dragoste și să nu poți muri! Să te ferească Dumnezeu de o astfel de durere pe care nu o poți trata decât cu omul iubit care nu mai vine! Acesta e un mare blestem, dar și o binecuvântare! Să iubești o veșnicie un om și o iubire! - Ramona-Sandrina, Dialoguri cu un înger

♥ ~ ♥

Din mine nu se mai articulează cuvinte...

(Sursa: internet)

Din mine nu se mai articulează cuvinte. Numai lacrimi! - Ramona-Sandrina

Mi-e dor ...

Si daca-as mai putea trai inca o viata
As vrea sa te pazesc de tot ce-i rau
Si n-am sa cer nimic in schimb vreodata
Mi-e dor de chipul tau

Mi-e dor de chipul tau

Iar daca-o sa-nteleg c-am asteptat degeaba
Si tot degeaba am sperat candva
Usor ma voi retrage in tacere
Mi-e dor de vorba ta

Mi-e dor de vorba ta


Ochii tai ma cheama-n noapte...

Printre gene lacrimând
Un oftat îmi tin în piept
Doar un lucru mi-a ramas
Sa ramân, sa te astept.

Ochii tai ma cheama-n noapte
Gura ta-i plina de soapte
Chipul tau îl vad mereu
Fara tine-mi este greu.


Povestea voastră - Luminita Amarie



Nu i-au spus nimic, dar ea
Știa că o să doară,
căci el doare numai.
Nu au pregătit niciunul
liniștea care urma să cadă,
Dar ea știa că numai în liniște se poate plânge,
Numai în tăcere se poate pleca.
Era momentul lor alb-
Cuvinte degeaba avea.
Împrăștiate îi erau toate gândurile,
Doar respirul devenise frânghia care îi unea.
Nu a învățat-o nimeni pașii orbilor,
Nu i-a spus nimeni că fericirea este de fapt un sfârșit,
De aceea, nu știa cum să fie,
Dar era. Era ea. Era ea și el știa că e ea.
Și au început să se iubească-
El locuia dincolo de trup,
Ea îl locuia pe el.

Într-o cafenea,
Într-un oraș, numit al luminilor,
O femeie așteaptă întunericul.

Altundeva în lume,
Un bărbat se întreabă cine îi mângâie gesturile.

Știu despre ei
că sunt singurii singuri,
de unde și puternici,

Și că iarăși vine iarna.

15 decembrie 2013

Îmi plac oamenii și lucrurile care mă inspiră...

(Sursa: internet)

Îmi plac până la limita de sus a cerului oamenii simpli, plini de pasiune, sevă și viață. Oamenii care știu unde sunt, ce au de făcut și fac cu grație și eleganță totul. Profesioniștii. Oamenii cu care ți-e confortabil. Cu care trece imediat timpul. Și timpul prinde valoare și sens. Oamenii care te motivează. Care te fac să vrei. Să citești, să progresezi, să muți granițe și munți din loc. Modelele de curaj și demnitate. Oamenii care îți dau siguranță. Și putere de a merge mai departe, după ce crezi că ai pierdut totul. Oamenii care-ți arată cum să treci peste nimicuri și lucruri lipsite de importanță. Oamenii care te fac să vrei să fii bun. Mai bun. Cel mai bun. Îmi plac oamenii și lucrurile care mă inspiră. - Sursa: zina zen

am să mă învelesc în tine până la capătul lumii şi am să zbor



dacă, spun doar dacă deoarece ştiu că nu suntem decât fiinţe
învelite în propriile noastre suflete, coconi de doi în doi prin viaţă,
dar dacă ai putea vreodată să te vezi prin ochii mei
ai înţelege de ce, fără să vreau, inima mea s-a oprit la tine
în dreptul tău, acolo, unde ca în faţa unei catedrale
mi-am răstignit toate speranţele, gândurile, dorurile şi iubirea
nu mai veau să plec deşi genunchii sufletului mi-s grei şi mă dor
de atâta aşteptare ţes în jurul meu mătase de vise în vise
atât de multă strălucire şi căldură mă cuprinde în preajma inimii tale
uneori iubitule peste mine vin furtuni, cad fulgere şi tunete, lupii ies din mine
în haite sau unul câte unul şi mă rup în neliniştile lor împărţindu-mă,
dar nici aşa nu pot să mă ridic de lângă dragostea ta şi să plec
încă a mai rămas carne pe sufletul meu şi vise pe aripi
unde aş putea merge? unde şi în care viaţă să pot să mă nasc
fluture fără tine???
şi dacă aş putea cum să zbor fără inima ta lângă inima mea???
iubitule, am să mă învelesc în tine până la capătul lumii şi am să zbor
până Dumnezeu mi te va aşeza pe suflet!



Where you areeee??? ♥ ~ ♥




Where you areeee??? ♥ ~ ♥

Mi-s aripile frânte. De azi voi umbla. Voi învăța să umblu. Mereu cu sufletul ogar căutându-l pe al tău. Și mi-e dor. Dor de crapă pietrele. Și va trebui. Va trebui să trăiesc cu asta. Pentru iubirea asta. Pentru noi. Pentru tine. Dar mi-e dor!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Un lup Doamne. Un lup mă fă și aruncă-mă sub lună! - Ramona-Sandrina

Cutiuța cu citate...

(Sursa: internet)

"Oamenii se definesc după modul în care pierd. - Constantin Noica"

Uneori, tăcerile...

(Sursa: internet)

"Uneori, tăcerile vorbesc mai tare în noi decât orice sunet! Ne țin în brațe, ne zâmbesc și ne rămân! Pentru o eternitate!" Ramona Sandrina



Noapte bună ♥ ~ ♥



Ție sufletul meu iubit...  ♥ ~ ♥

Unde îmi ești???

 
 (Sursa foto: internet)

Eu te voi aștepta aici, dragostea mea. Chiar dacă asta îmi va lua clipe, zile, luni, ani sau vieți! Nu vreau să știu cum este să nu te mai iubesc. Sufletul meu a ales, iar el te-a ales pe tine! Oriunde vei fi, sufletul meu te va urma și femeia din mine la fel! Inima mea va prinde rădăcini în așteptare...Unde îmi ești? De ce m-ai lăsat atât de a nimănui??? TE IUBESC! - Ramona-Sandrina


14 decembrie 2013

Nu am nevoie...

(Sursa: internet)

Nu am nevoie de bani.
Am nevoie de sentimente,
de cuvinte, de cuvinte alese
cu întelepciune,
de flori numite gânduri,
de roze numite prezente,
de visuri care îmbraca copacii,
de cântece care fac statuile sa danseze,
de stele care murmura la urechia îndragostitilor.
Am nevoie de poezie,
aceasta magie care arde greutatea cuvintelor,
care trezeste emotiile si învioreaza culorile.

Alda Merini

Citate



 (Sursa: internet)

"Nici un farmec nu e mai mare decât delicatețea sufletească. - Jane Austen"

10 decembrie 2013

Vunk - Doar o iarna de-adio

"Toti avem pe cineva de care ne este dor sau care am vrea sa fie langa noi de Craciun."



Eu nu mai vreau nimic...Port în mine o tristețe, un dor și o dragoste fără de sfârșit...Vreau doar să amorțesc...

Cantul acesta al Iubirii, Mircea Stefanescu

(Sursa: internet)


Cantul acesta al Iubirii,
Cine sa-l mai auda ?

Auzul a pierit,
Pieri si vazul.

Inimile nu se mai impletesc
Cu sufletele,
Si sufletele fara auz
Si fara vaz,
Nu sunt decat ratacitoare oarbe
Pe sub ierburile stelare.

Cantul acesta la Iubirii,
Cine sa-l mai auda?

Este cantecul de-atunci,
Din totdeauna-al vietii noastre
Faurit din duiosii si voluptate.
Din indragiri cu fericiri
Si cu cea mai ferice truda.
E cantecul de-atunci,
Din multumirea de intotdeauna.

E vinul, dulcea mea Iubita,
E vinul fericirii noastre,
Din tineretea implinirii vietii
Neintamplatoare.

Cantecul acesta al iubirii
Cine sa-l mai auda?
...iata, sunt sfaramate sufletele
Si sunt sfaramate si vinurile.

De ce sa mai fi ramas
In aceasta scoica de timp,
Care este pamantul?
Cine mai are
Aripa si libertatea incantarii
Sa-si straluceasca
Splendoarea constelata,
Cat este infinitul
Si cugetul
Si toata intelegerea ?

Frumusetea e pe-aici
In tot locul.
Dar frumusetea
Nu mai este in lumini
Cu nimenea.

Si pentru ceea ce e demn
Si nestirbire in noblete
Si-atat de fara aparare
In inertia mortilor
Universale,
Nimanui nu-i mai straluceste
Lacrima.

Iubito, multumiri sa-aducem
Indragirii noastre
Din vremea cand
Nu se stia
De faramarea sufletelor
Si de uitarea cantecelor.

...si vinurile erau
Limpezi,
Cu firmamente fascinanate
In culoarea lor,
Asemeni asfintiturilor
Inalte
In toiul verii
Sau multicolore-in violet
Si-aveam oaspeti mereu bine-veniti
Si dansul si Iubirea
Si noptile tarzii
Si pentru noi eram
Intreaga lume.

9 decembrie 2013

Când o femeie iubește...



Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu va trăda omul iubit...
Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu va răni omul iubit...
Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu va simți să îl limiteze...
Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu va simți să îl domine...
Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu va simți să îl schimbe...
Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu va dori să îl știe nefericit...
Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu va abuza emoțional de omul iubit...
Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu își va verifica omul iubit...
Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu va fi geloasă decât în măsura iubirii...
Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată va fi invidioasă pe fericirea celui drag. O va dori chiar și când ea nu va face parte din această fericire!

Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, niciodată nu va deveni obsedată de alte femei deoarece ea va ști mereu că este iubită, prețuită, protejată și respectată. Își va cunoaște adevărata valoare în inima iubitului său!

Eu nu vă spun decât să iubiți curat și veți fi iubiți curat! Altceva nu am să vă spun. Decât să nu murdăriți iubirea și amintirea. Într-o zi, vă va fi dor de ele și nu veți mai găsi acolo decât propriul noroi în care ați ales să vă scăldați. Vorba citatului.."Când plângi mult nu vei vedea soarele de lacrimi și nu te vei putea bucura de el!".

Când o femeie iubește cu ADEVĂRAT, iubește!

Diana Ionescu și Adrian Bogdan Cosmin, Locul I la YAGP, Brussels


LOCUL I, YAGP, Brussels 2013 - Diana Georgia și Adrian Bogdan Cosmin!!!

Diana Ionescu, Locul I la Clasic
Adrian Bogdan Cosmin, Locul I la Contemporan
Duetul "La petite sorcière", s-a clasat printre primele 12 locuri!

Bravooo dragii mei!!! Sunteți cei mai buni! Cei mai buni!!!

FELICITĂRI Betty!!! MULȚUMIM!!!!


În fotografie, alături de Diana și Cosmin, se află profesoara lor, Elisabeth Pandichi Lux căreia îi mulțumim pentru toată dăruirea și dragostea sa pentru copii și balet, dar și pentru rezultatele excepționale obținute de-a lungul timpului ca rod al muncii asidue, perseverenței și al profesionalismului.

Diana și Cosmin au interpertat împreună pe scena de la Brussels, duetul contemporan "La petite sorcière", duet care s-a clasat printre primele 12 locuri.

Felicitări, Diana! Felicitări Betty! Felicitări Cosmin! Felicitări echipei de balet din Constanța!

Cutiuta cu citate

"Lasă lucrurile să se întâmple. Nu le închide în promisiuni. - Chris Simion"

8 decembrie 2013

Aleg atunci să rămân o veșnică fericită...




"Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit. - Constantin Noica, Jurnal de idei"

***

Aleg atunci să rămân o veșnică fericită, deoarece și dacă o să mă despuiați de mine însumi, de trup, de gânduri, de minte și dacă o să turnați în inima mea venin și o să-mi amărâți zilele cu otrava gândurilor voastre, sufletul nu o să mi-l atingeți, deoarece acela nu e al meu, nu e al vostru...este al lui Dumnezeu și al omului pe care îl iubesc! Iar în sufletul meu nu e loc decât de el, de seninătate, de bucurie, de viață și de iubire! nemărginită! Deci urâți-mă, alungați-mă cu pietre și judecați-mă...eu tot fericită voi trăi, pentru că nu știu ce înseamnă să nu îl mai iubesc!

~ Te iubesc, pui! Dincolo de cuvinte și de oameni... ~

7 decembrie 2013

Cand se termina visul

(Sursa: internet)

"Când se termină visul, cu restul de noapte ce faci?
Dar cu realitatea, cu trecutul, pe ele cum le împaci?
Chiar, când ţi se termină visul, de ce înghiţi şi taci?"
Octav Bibere

2 decembrie 2013

Debutul Augustei la Spectacolul de balet de la Scoala de balet Elisabeth Pandichi-Lux, 2013


Alături de prietena și surioara mea pentru totdeauna, Diana Ionescu - modelul meu







Cu frățiorul meu, Cosmin




Alături de Doamna Profesoară de Balet pe care o iubesc: Elisabeth Pandichi Lux - Betty

 Fotografie realizată de Adrian Mergiani

Fotografie realizată de Adrian Mergiani

 
Fotografie realizată de Adrian Mergiani

 Următoarele fotografii au fost realizate de către Interferente Fotografice. Ele au fost realizate în timpul repetițiilor, în culise și din Gală!













Grupa mica 1 - Scoala de balet Elisabeth Pandichi-Lux - la Casa de Cultură Constanţa.
Acest spectacol, a IX-a ediție a Școlii de Balet Elisabeth Pandichi Lux, a fost debutul Augustei-Maria Ilie :). Ea a început baletul în urmă cu doar...2 luni, mai exact în octombrie. Tot ce ați văzut aici este rodul răbdării, dăruirii și dragostei lui Betty pentru această minunată artă și pentru copii, iar mai apoi, rodul talentului și al iubirii Augustei pentru balet și pentru Betty! Mulțumim, Betty! ♥